Contraventia prevazuta de art. 19 alin.(1) lit.e) din Legea 171/2010 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor silvice – abuziva pentru carausii angrenati in operatiuni de export.

Legea 171/2010 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor silvice, prevede la art.19 alin.(1) litera e) că transportul materialelor lemnoase cu aviz de insotire a carui valabilitate a expirat se sanctioneaza cu amendă de la 2000 la 5000 lei cat si confiscarea materialelor lemnoase.

Termenul de valabilitate al avizului de insotire in functie de distantele de transport este de maxim 72 de ore de la data plecarii transportului.

Excepția de la norma prevazuta mai sus este aliniatul (2) al aceluiasi articol unde se prevede ca avizele de insotire a marfii care insotesc transportul de materiale lemnoase realizat cu mijloace de transport feroviare si navale, precum si cele care au ca destinatie exportul, nu mai au termenul maxim de valabilitate de 72 de ore ci termenele de valabilitate sunt termenele legale de executare a contractului de transport.

Cum orice transport de marfuri in afara tarii este considerat export indiferent ca el se deruleaza in spatiul comunitar sau extracomunitar, rezulta neindoios faptul ca avizul de insotire a materialului lemnos nu mai este conditionat de valabilitatea maxima de 72 de ore prevazuta de art. 19 alin.(1) lit.e) din legea 171/2010, ci el capata termenul de valabilitate continut in contractul de transport.

Singurul document de transport extern este in lumina prevederilor Directivei 92/106/CEE si a Regulamentului (CEE) nr. 881/92 al Consiliului din 26 martie 1992 este CMR-ul .

Așadar contractul de transport international se desfasoara sub egida Conventiei CMR semnata la geneva in 19.05.1956 , iar in cazurile de export actul de insotire a marfii este CMR-ul (scrisoarea de trasura), scrisoare de trasura care contine termenul de executare a transportului stabilit liber intre partile contractante , in acest caz transportatorul fiind doar un caraus nu are caderea de a stabili el insusi un termen de efectuare a transportului ci acest termen ii este stabilit de expeditorul marfurilor in concordanta cu termenul convenit de acesta cu destinatarul acestei marfi.

Cu toate acestea practica judecatoreasca ne demonstreaza inca o data faptul ca desi in cazul de fata avem de-a face cu o norma internationale care surclaseaza prevederea art.19 alin.(1) din legea 171/2010, lucru de fapt recunoscut si expres stipulat la art. 19 alin.(2) din acelasi act normativ , instantele de judecata se incapataneaza sa evite a aplica legea respingand pe banda rulanta contestatiile depuse de transportatori in cazul in care organele de control ii sanctioneaza fara ca acestia sa fi incalcat nici o norma legala.

Facem trimitere la situatia in care carausul aflat sub conventia CMR transporta la export material lemnos, are completat CMR-ul in conformitate cu legea , dar are trecut pe acesta un termen de livrare ce depaseste avizul de insotire al marfii emis de ocolul silvic (aviz de insotire care in conformitate cu alin.(2) al art. 19 din Legea 171/2010 nici nu il mai priveste) moment in care la controlul efectuat de organele de control prevazute la art. 24 din legea 171/2010 , acestuia i se va aplica invariabil o amenda intre 2.000 lei si 5.000 lei , organele de control si nici instanta de judecata netinand cont de normele legale.

Asadar atragem atentia asupra corelarii celor doua documente CMR-ul si avizul de insotire al marfii emis de ocoalele silvice , chiar daca legea nu o prevede, deoarece cum am aratat mai sus si cu siguranta practica ne-o confirma, legea se aplica prea putin cand e vorba de adus bani la Stat.

 


REVENDICARE IMOBIL IN BAZA DREPTULUI COMUN

In conformitate cu prevederile deciziei de indrumare a ICSJ cu nr.33 din 2007, imobilele nationalizate de Statul Român, cu titlu sau fara titlu, pot fi revendicate in baza dreptului comun prin promovarea actiunii în revendicare.

Actiunea in revendicare , fie ca este promovata în baza art. 480 Cod civil vechi fie ca este promovata in baza art. 563 din Cod civil nou, este admisibila, in prezenta anumitor conditii, și anume ;

In primul rand imobilul trebuie sa figureze la ora promovarii cererii de chemare in judecata in proprietatea statului roman , adica sa nu fie instrainat catre chiriasi in baza Legii 112/1995, ori vandut catre alte persoane fizice sau juridice (in cazul imobilelor cu alta destinatie decat cea de locuinta) ori instrainat in procedura privatizarii.

In conceptia noastra este irelevant daca imobilul a fost totuși înstrainat prin acte sub semnatura privata de catre Statul Roman, atat timp cat aceasta instrainare nu este evidentiata in cartea funciara, motiv pentru care consideram ca si in cazul existentei unor titluri sub semnatura privata actiunea este admisibila, dublata bineinteles de notarea in cartea funciara a acesteia.

Justificarea admisibilitatii acestei cereri este dezvoltata pe larg in cadrul deciziei de indrumare 33/2007, dar rezida si din economia prevederilor art.2 din Legea 10/2001 care stabileste in concordanta cu principiile continute in art. 6 alin.(1) din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si ale art.1 din Protocolul aditional din 20.III.1952 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, ca fosti proprietari ai imobilelor preluate abuziv sau fara titlu de catre Statul Roman, isi pastreaza calitatea de proprietari ai imobilelor, iar actele prin care se dispune restituirea (decizie, dispozitie) fiind doar o formalitate ce transfera in fapt mai mult posesia imobilului (art. 2 alin.2 din Legea 10/2001) decat proprietatea.

Ratiunea pentru care o asemenea actiune este admisibila , intrun limbaj laic este faptul ca pornind ,,ope legis,, ca preluarea imobilelor este una abuziva aceasta nu poate constitui motiv de pastrare a proprietati deoarece este dobandita nelegal, si de asemenea acest motiv nu poate fi invocat pentru aceleasi considerente nici ca element al uzucapiunii, motiv pentru care termenul de 30 de ani de prescriptie extinctiva/achizitiva este suspendat, actiunea putand fi promovata oricand.

Motivul revendicarii fiind acela al preluarii abuzive a imobilelor, in contra dispozitiilor legale si ale principiilor de protejare a dreptului de proprietate continute in normele internationale si chiar ale legilor organice proprii ale vremii.

Cum proprietatea este in conformitate cu constitutia si normele internationale asigurat si nu numai protejata , actiunea in revendicare a unor imobile nationalizate de statul roman, imobile care figureaza la data promovarii actiunii in proprietatea statului roman nefiind instrainate de acesta , este admisibila.


TENDINTE TOT MAI EVIDENTE DE SERVIRE A STATULUI DE CATRE JUSTITIE IN CADRUL CONTESTATIILOR PROMOVATE IMPOTRIVA PROCESELOR VERBALE DE CONTRAVENTIE

O multime de justitiabili, si chiar avocati in ultimul timp se plang si se ingrijoreaza privitor la aproape inexistenta solutiilor de admitere a contestatiilor promovate împotriva proceselor verbale de sanctionare a contraventiilor , care implacabil sunt transate in favoarea Statului Roman.

Daca mai adaugam si faptul ca in aceste dosare, sentintele pronuntate  sunt direct irevocabile adica sunt date fara drept de apel sau recurs, incepem si noi sa ne punem problema daca nu cumva clevetirile pe tema de mai sus, nu sunt din ce in ce mai credibile, justificat si de faptul ca sunt singurele dosare (exceptând cauzele prevazute de art. 1 pct.(11) din C.p.c cu valori pana la 2000 lei)  care nu au cale de atac, moment in care Statul prin modificarea legii procesuale s-a asigurat ca macar plangerile contraventionale (unul din importantele modalitati de completare a bugetului consolidat și baza de premiere pentru agentii constatatori) sunt controlabile de acesta, dar acest lucru se produce implicit cu ingaduinta justitiei.

Si cand facem aceasta afirmatie putem arata ca din cazuistica vasta (personala a avocatilor Cabinetelor asociate) de la data modificarii procesuale a judecarii contestatiilor impotriva proceselor verbale de contraventie , sa observa ca avem solutii de-a dreptul halucinante , motivate din pix si din burta doar in scopul aproape declarat de a da castig de cauza Statului Roman.

Vom posta in cele ce urmeaza , copii dupa sentinte (si nu extrase ce sa fie suspectate de scoatere din context) unde se va observa evidenta celor afirmate de noi.

Ceea ce putem propune este ori schimbarea competentei de solutionare deoarece fiind cauze fara nici o cale de atac atunci macar competenta sa apartina tribunalului ca instanta superioara , sau  completele sa fie de doi judecatori.

In caz contrar se va sadi pe zi ce trece in  mintea justitiabililor ca Statul si-a mai gasit o modalitate sigura de a acapara niste bani ( o alta forma de impozitate mult mai subtila si mai legala) iar impotriva acestor procese verbale tot mai putini oameni vor mai  promova plangeri chiar daca nelegalitatile sunt evidente, deoarece vor considera ca este aproape inutil sa o faca.

Ori se schimba regulile procedurale si la alte tipuri de actiuni , ori se uniformizeaza contestatia contra proceselor verbale de contraventie in sensul aducerii acesteia la modalitatea de judecare a unei actiuni de drept comun , adica sa se acorde sau mai precis reacorde calea de atac a recursului macar.

Si cand solicitam aceasta ne gandim ca plangerea contra procesului verbal de sanctionare a contraventiilor are si urmari la care sigur nu s-a gandit legiuitorul in momentul cand a edictat norma, si care urmari sunt mult mai sensibile si dramatice si care chiar necesita un control amanuntit si ierarhic , ca de exemplu notarile din cazierul fiscal , din „cazierul” rutier, etc…

 


MODIFICARI PRIVIND CONTESTATIILE IMPOTRIVA PROCESELOR-VERBALE DE CONTRAVENTIE

Modul de judecare a plangerilor contraventionale a fost modificat prin dispozitiile Legii micii reforme in justitie, astfel incat judecatoria va solutiona majoritatea plangerilor in prima si ultima instanta.

Potrivit art.X din Legea 202/2010, art.118 din Ordonanta de Urgenta nr.195/2002 privind circulatia pe drumurile publice se modifica prin introducerea unui nou alineat, care prevede:

„(31) Hotararea judecatoreasca prin care judecatoria solutioneaza plangerea este definitiva şi irevocabila.”

Ca atare toate plangerile contraventionale care au ca obiect contestarea proceselor verbale de contraventie incheiate de agentii rutieri in aplicarea dispozitiilor OUG 195/2002 se vor judeca de catre judecatorie in prima si ultima instanta, hotararea judecatoriei fiind irevocabila. In cazul in care plangerea a fost respinsa, iar prin procesul-verbal s-a dispus si masura complementara a suspendarii permisului de conducere, acesta va trebui predat la serviciul politiei rutiere care il are in evidenta (la locul eliberarii permisului) in termen de 15 zile de pronuntare. Atentie, termenul de 15 zile curge de la pronuntare nu de la comunicarea hotararii, deoarece hotararea fiind irevocabila aceasta nu va fi comunicata, datorita abrogarii art.III din OUG 212/2008 aprobata prin Legea 276/2009.

Acelasi regim de solutionare il au si plangerile contraventionale avand ca obiect dispozitiile Legii 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, precum si cele ale caror cuantum al amenzii contraventionale nu depaseste 2.000 lei.

Plangerile contraventionale intemeiate doar pe dispozitiile OG 2/2001 si al caror cuantum al amenzii este mai mare de 2.000 lei vor putea fi atacate cu recurs la sectia de contencios administrativ a Tribunalului, noutatea constand in aceea ca se aplica oarecum normele dreptului penal in privinta recursului, in sensul ca nu mai exista obligatia motivarii in scris a acestuia, recursul putand fi motivat si oral in fata instantei de judecata.

In toate cazurile, executarea sanctiunilor, atat principale cat si complementare, este suspendata pana la ramanerea irevocabila a hotararii prin care se solutioneaza plangerea.


Problematica aplicarii OUG 71/2009 modificata prin OUG 45/2010 la sentinte judecatoresti devenite executorii inainte de 18 iunie 2009

Controversatele ordonante de urgenta 71/2009 și 45/2010, prin care Guvernul a amanat plata drepturilor salariale castigate prin hotarari judecatoresti de catre angajatii din unitatile bugetare, dispune ca ;

Art. (1) Plata sumelor prevazute prin hotarari judecatoresti avand ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii pana la data de 31 decembrie 2009, se va realiza dupa o procedura de executare care incepe astfel:

a) in anul 2010 se plateste 34% din valoarea titlului executoriu;
b) in anul 2011 se plateste 33% din valoarea titlului executoriu;
c) in anul 2012 se plateste 33% din valoarea titlului executoriu.

Prin art.I al  OUG 45/2010 termenele de plata prevazute la art. 1 din OUG 71/2009, se modifica dupa cum urmeaza :

a) in anul 2012 se plateste 34% din valoarea titlului executoriu;

b) in anul 2013 se plateste 33% din valoarea titlului executoriu;

c) in anul 2014 se plateste 33% din valoarea titlului executoriu."

In practica s-a ivit urmatoarea controversa privitor la executarea unor hotarari judecatoresti devenite executorii inainte de aparitia Ordonantei 71/2009 respectiv inainte de data de 18 iunie 2009.

Astfel ca instantele de judecata , au concluzionat in cadrul judecarii contestatiilor la executare promovate de debitorii obligatiei de plata, unitati bugetare sau ordonatorii de credite pentru plata drepturilor salariale , ca hotararile judecatoresti devenite executorii inainte de 31.12.2009, indiferent data la care ar fi devenit executorii , nu pot fi puse in executare raportat la prevederile celor doua ordonante, omitand a sesiza ca prin aceasta se dispune si asupra unor situatii existente inainte de aparitia celor doua acte normative.

Cu alte cuvinte conform principiului neretroactivitatii legii, actul normativ in conceptia noastra nu se poate aplica si hotararilor devenite executorii inainte de aparitia sa respectiv inainte de 18 iunie 2009 .

Este de la sine inteles ca un act normativ dispune numai pentru viitor , sens in care acesta poate fi interpretat ca pentru hotararile judecatoresti devenite executorii inainte de edictarea lui , acesta nu se aplica , urmand ca doar pentru hotararile judecatoresti devenite executorii intre 18 iunie 2009 si 31 decembrie 2009 actul normativ sa fie aplicabil.

Logica juridica ne trimite la concluzia ca rationamentul  nostru este unul corect daca urmarim si modul de modificare a OUG 71/2009 prin OUG 45/2010 care prevede ca

Art. I. - Articolul 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 416 din 18 iunie 2009, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica asa cum urmeaza:

1. La alineatul (1), literele a)-c) vor avea urmatorul cuprins:

"a) in anul 2012 se plateste 34% din valoarea titlului executoriu;

b) in anul 2013 se plateste 33% din valoarea titlului executoriu;

c) in anul 2014 se plateste 33% din valoarea titlului executoriu."

2. Alineatul (11) se abroga.

Art. II. -

(1) Plata sumelor prevazute prin hotarari judecatoresti avand ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii pana la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, se realizeaza astfel:

a) in anul 2012 se plateste 34% din valoarea titlului executoriu;

b) in anul 2013 se plateste 33% din valoarea titlului executoriu;

c) in anul 2014 se plateste 33% din valoarea titlului executoriu.

Moment in care se dovedeste ca si legiuitorul a stabilit transe de timp pentru aplicarea acestor suspendari a platilor dupa cum urmeaza

Termenele prevazute de OUG 71/2009 se modifica prin art. 1 al OUG 45/2010, iar  hotararilor judecatoresti devenite executorii incepand cu 01 ianuarie 2010 si pana la aparitia OUG 45/2010 respectiv pana la 19 mai 2010, li se aplica art. II din OUG 45/2010 stabilindu-se alte termene de plata, lucru normal, justificat de faptul ca OG 71/2009 stabileste perioada maxima de timp pentru aplicabilitate respectiv 31 decembrie 2009, data dupa care trebuia emisa  o noua reglementare , in caz contrar hotararilor judecatoresti ce devin executorii dupa 01 ianuarie 2010 nu li se mai aplica OUG 71/2009.

Folosind principiul tempus regit actum ajungem la singura concluzie valabila si anume aceea ca :

-         pentru hotararile judecatoresti devenite executorii inainte de 18 iunie 2009 se aplica normele procesuale civile neafectate de OUG 71/2009.

-         Pentru hotararile judecatoresti devenite executorii intre 18 iunie 2009 si pana la 31 decembrie 2009 se aplica art. I din OUG 71/2009 asa cum a fost modificat prin art. I din OUG 45/2010

-        Pentru hotararile judecatoresti devenite executorii intre 01 ianuarie 2010 si 19 mai 2010 se aplica art. II din OUG 45/2010

-         Urmand ca pentru hotararile judecatoresti devenite executorii dupa data de 19 mai 2010 sa se aplice din nou normele procesuale civile neafectate de cele doua ordonante .

Caci numai asa principiul neretroactivitatii legii nu ar fi infrant, iar legea temporara , care este in cazul nostru Ordonanta de urgenta ar fi aplicabila potrivit principiului neretroactivitatii legii consfiintit in Constitutia Romaniei ;

Art. 15 din Constitutia Romaniei
(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.

Acelasi principiu este reglementat atat de normele actualului Cod civil cat si de normele noului Cod de procedura civila , astfel :

Cod civil

Art.1 Legea dispune numai pentru viitor ; ea n-are putere retroactiva (C.civ.1589,1911)

Cod de procedura civila

CAP III

Aplicarea legii de procedura civila

Legea aplicabila proceselor noi   Art. 24 – Dispozitiile legii noi de procedura se aplica numai proceselor si executarilor silite incepute dupa intrarea acesteia in vigoare

Legea aplicabila proceselor in curs Art.25 –Procesele in curs de judecata precum si executarile  silite incepute  sub  legea veche raman supuse  acelei legi