Posibilă încălcare a dreptului la un proces echitabil prevăzut la art. 10 alin.(2) raportat la art.6 pct.3 lit.b) din CEDO de către art.549^1 alin.6 din CPP


Motivarea contestației în termen de 3 zile de la comunicare. Încălcarea dreptului la un proces echitabil?


În cadrul articolului unic 5491 din cadrul Capitolului IX „Procedura de confiscare sau desființarea unui înscris în cadrul clasării”, legiuitorul român edictează un alin.(6) al cărui conținut are în concepția noastră un potențial major de a încălca dreptul persoanelor la un proces echitabil, drept consfințit cu titlu de principiu de drept la art.10 alin.(2) din CPP și întărit de art. 6 pct.3 lit.b) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care stipulează că ; „Orice acuzat are, în special, dreptul: b) să dispună de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale;”

“Echitatea” depinde, în esență de faptul, dacă părțile beneficiază de suficiente posibilități de a-şi apăra cauza lor și de a contesta dovezile pe care ei le consideră false, iar “Egalitatea părților” presupune ca orice parte implicată să dispună de o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta poziția sa, în condiții care să nu o poziționeze într-un dezavantaj substanțial față de altă parte litigantă.

Astfel trebuie a se asigura un echilibru discret între necesitatea de a soluționa procesul penal într-un termen rezonabil și necesitatea de a permite suficient timp inculpatului pentru a pregăti apărarea, în scopul de a preveni un proces rapid care neagă acestuia o oportunitate de a se apăra în mod corespunzător.


(6). În termen de 3 zile de la comunicarea încheierii, procurorul și persoanele prevăzute la alin.(3) pot face motivat contestație. Contestația nemotivată este inadmisibilă.


Contestația la care se referă art.5491 alin.(6) din CPP este acea cale de atac promovată împotriva soluției adoptate de Judecătorul de cameră preliminară la „cererea” parchetului, care în urma emiterii ordonanței de clasare în temeiul art.315 din CPP sesizează judecătorul de cameră preliminară conform art. 315 alin.(2) lit.c) și d) din CPP pentru confiscarea unor bunuri sau desființarea unor înscrisuri.


Lăsând la o parte „sancțiunea” inadmisibilității aplicată nemotivării unei asemenea contestații, sancțiune procedurală ce se aplică pentru cu totul alte motive decât nemotivarea cererii, nemotivare care ar putea atrage eventual anularea contestației, observăm faptul că se acordă persoanelor vizate de alin.(3) al aceluiași articol doar 3 zile pentru a declara și motiva această contestație.


Dacă spre diferență de celelalte căi de atac, unde este permis a se motiva cererea, inclusiv la data când se judecă calea de atac și inclusiv și oral, această contestație observăm că trebuie motivată într-un termen extrem de scurt, termen care poate fi pierdut extrem de ușor în prezența unor factori extrem de banali.

Exemple la care ne gândim pe fugă ar fi, angajarea unui avocat, în cazul în care mandatul avocatului (dacă a existat unul) în faza inițială de judecată a încetat; studiul întregului dosar, pentru eventuala indentificare a criticilor ce se doresc a se ivoca în calea de atac, iar în situațiile în care dosarul ale sute de pagini, trei zile este evident că nu ajung pentru ca partea să identifice eventualele nelegalități sau netemeinicii.

În plus, cum vorbim și de probe, declarații, apărări, concluzii noi față de cele existente la dosar, probe administrate în baza art. 5491 alin.(4) din CPP este evident deja că încărcătura este extrem de mare pentru a redacta o critică (motivare) temeinică în cauză.


Dacă pentru pregătirea apărării inculpatului de către avocatul din oficiu pe parcursul întregului proces penal acestuia i se acordă un termen rezonabil pentru studierea dosarului, iar în cazul schimbării avocatului în cursul procesului penal noului avocat i se acordă minim 3 zile pentru preluarea cauzei, considerăm că termenul de 3 zile pentru motivarea contestației reglementate de art.5491 alin.(6) din CPP este unul extrem de limitat mai ales că în această situație avem un dosar de Urmărire penală complet, eventual și un dosar constituit pe prevederile art.339 – art. 340 din CPP, cât și noile probe, declarații de martori, declarații de părți, poate și o expertiză, etc….administrate în fața judecătorului de cameră preliminară.


Este extrem de nesigur că într-un asemenea interval părțile pot analiza corect și suficient sentința judecătorului de cameră preliminară, și făcând comparație cu recomandările conținute în art.13 din Avizul 11(2008) al CCJE : În vederea asigurării unei hotărâri de calitate în consens cu interesele puse în joc, judecătorii trebuie să acționeze în cadrul structurilor legale care să le permită să decidă liber și să dispună efectiv, de exemplu, de timpul necesar examinării corecte a cauzei…” se impune ca și părților să li se permită să aibă timpul necesar a pregăti o apărare (contestație în cazul de față) de calitate, calitate care este generată și de timpul suficient pentru a analiza soluția pronunțată funcție de toate documentele de la dosarul cauzei.

În același registru art. 34 final din cadrul aceluiași Aviz 11(2008) stabilește ca și coordonată de urmat în motivarea unei hotărâri judecătorești: O motivare bună cere ca judecătorul să aibă timpul necesar pregătirii hotărâri.


De aici încă o dată tragem concluzia că, dacă și judecătorul are nevoie de timpul necesar și suficient pentru a motiva hotărârea, și justițiabilul are același drept și anume, acela de a avea timpul necesar pentru a înțelege pe de o parte întreg cuprinsul hotărârii (care uneori nu-i așa, poate avea zeci de pagini) și a o critica (dacă e cazul) în mod profesionist pentru a nu încărca rolul instanței de control cu elemente inutile, cu alte cuvinte a avea timp a discerne toate motivele reținute de instanță și a promova exclusiv acele critici care merită a fi analizate și față de care are argumente că sunt nelegale sau netemeinice.



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *