TIMBRARE , FINE DE NEPRIMIRE A CERERII DE CHEMARE IN JUDECATA

Cererile si actiunile depuse de justitiabili in vederea judecarii lor de catre instantele judecatoresti sunt conditionate intr-o oarecare masura de timbrarea acestora, dupa regulile si in cuantumul prevazut de Legea 146/1997 a Taxelor Judiciare de timbru și a OG 32/1995 privind timbrul judiciar.

Am facut afirmatia ca intr-o oarecare masura, deoarece, nu in toate cazurile nedepunerea taxei judiciare odata cu cererea de chemare in judecata,asa cum prevede art. 35 din O 760/C/1997, este un caz de neprimire al cererii, si aceasta deoarece trebuie sa coroboram legea speciala a taxelor judiciare de timbru cu normele codului de procedura civila.

In conformitate cu prevederile art.35 din Ordinului  760/C/1997 respectiv Normele de aplicare a Legii 146/1997 , prin care  se prevede că taxele judiciare se platesc anticipat, adica inainte de primirea (inregistrarea) efectuarea sau eliberarea actelor taxabile , putem trage concluzia ca actele neinsotite de taxele ocazionate cu depunerea lor nu pot fi primite de instantele judecatoresti.

Cu toate acestea sunt cazuri in care actele (actiuni, cereri) taxabile, depuse  instantelor judecatoresti sunt primite de acestea , in mod exceptional asa cum prevede art. 35 alin.(2) din  Ordinul  760/C/1997, instanta obligand partea sa plateasca suma datorata pana la primul termen de judecata, aceasta posibilitate existand in mod exceptional pentru actele depuse de justitiabil direct la instanta de judecata.

Pentru cazul trimiterilor de acte prin posta, instanta de judecata este obligata sa comunice petentilor prin citatie cuantumul taxei datorate, ce urmeaza sa fie depusa ulterior trimiteri actului timbrabil in conformitate cu prevederile art. 36 alin.(1) din legea 146/1997 , iar in cazul in care petentul nu se conformeaza acestei cerinte, de abia atunci cererea sa va fi anulata ca netimbrata sau insuficient timbrata, in conformitate cu prevederile art. 35 alin.(5) din Legea 146/1997.

Posibilitatea aceasta este prevazuta doar pentru trimiterea prin posta a acestor acte taxabile, moment in care prevederile art. 36 alin.(1) din O 760/C/1997 se coroboreaza cu prevederile art 114 alin.(2) din C.p.c.

Într-un singur caz , cererea nu poate fi efectiv primita de instantele judecatoresti, si anume in cazul prevazut de art. 9 alin.(1) din OG 32/1995 privind timbrul judiciar, articol care prevede ca pentru cererile ce se datoreaza timbru judiciar, cererile netimbrate cu acest timbru nu se vor primi si nu se vor inregistra, aflandu-ne in prezenta ,dupa parerea noastra a singurului caz de „fine de neprimire” pentru netimbrare din legislatie.


Exceptia de neconstitutionalitate, modalitate de solutionare in cazul cuprinderii solutionarii cererii de sesizare intr-o hotarare judecatoreasca

Se intalnesc situatii in care , o exceptie de neconstitutionalitate ridicata in fata instantei de judecata cu privire la neconstitutionalitatea unuia sau mai multor articole de lege ce au legatura (sau nu) cu cauza in curs de judecata, sa fie solutionata odata cu fondul cauzei, iar solutionarea ei sa fie cuprinsa in hotararea instantei , si nu intr-o incheiere separata asa cum prevede art. 29 alin.6 din Legea 47/1992.

In acest caz , dupa cum prevede art. 29 din Legea 47/1992 a Curtii Constitutionale, respingerea cererii de sesizare ar parea ca nu mai poate fi atacata cu recurs, lucru neacceptat de dreptul de recurs conferit de insasi legea organica a Curtii Constitutionale, motiv pentru care , indiferent ca respingerea cererii de sesizare a Curtii Constitutionale este cuprinsa intr-o sentinta de fond sau chiar una de recurs, partea din dispozitivul hotararii care se refera la respingerea acelei cereri poate fi atacata separat cu recurs, acesta fiind admisibil si neintrand sub incidenta recursului la recurs, deoarece natura juridica a recursului impotriva cererii de sesizare a Curtii fiind una speciala.

Acesta este si motivul pentru care Inalta Curte de Casatie si Justitie , dar si anumite Curti de Apel din tara , au pronuntat solutii de admisibilitate a recursului promovat impotriva unei parti a dispozitivului unei sentinte sau decizii chiar definitive, si astfel au repus partile in drepturile conferite de art. 29 din Legea 47/1992.

Cu toate acestea consideram ca problema ar trebui transata la nivelul Sectilor Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie prin judecarea unui recurs in interesul legii, deoarece este adevarat ca exista si practica judiciara contrara , prin care se considera ca recursul promovat impotriva unei parti a dispozitivului unei decizii definitive in materie penala , ar infrange calitatea de hotarare definitiva prin promovarea unui recurs la recurs, lucru pe care il consideram totalmente eronat, daca ne raportam si la prevederile Conventiei Europene a Drepturilor Omului.


Atentie la marcile inregistrate la OSIM

Legea nr. 66/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Nr. 226, din 9 aprilie 2010.

In urma acestor modificari OSIM nu mai verifica cererea de inregistrare cu privire la existenta unei marci cu denumire identica sau apropiata, acesta verificare revenind celor care si-au inregistrat asemenea marci la OSIM.

Acesta verificare poate fi efectuata ca urmare a modificarilor si a procedurii de inregistrare a unei marci, prin publicarea „cererii de marca” in maximum 7 zile de la data depunerii acesteia. De la data publicarii acestei cereri de marca orice persoana interesata poate formula observatii sau face opozitii la inregistrarea marcii.

Nu folositi la cererea de inregistrare a unei marci:

1. marcile care contin semne cu inalta valoare simbolica, in special un simbol religios

2. ecusoane, embleme, blazoane, semne heraldice, altele decat cele avute in vedere de art.6 ter din Conventia de la Paris., fara autorizatia organelor competente.

Cererea de inregistrare a marcii, depusa la OSIM, redactata in limba romana si continand elementele prevazute la alin. 2 (una sau mai multe culori revendicate ca element distinctiv al marcii; este tridimensionala sau de un alt tip decat cele verbale sau figurative, contine o transliterare sau o traducere a marcii ori a unor elemente ale marcii) constituie depozitul reglementar al marcii.
Cererea de inregistrare a marcii contine urmatoarele elemente:
a) solicitarea explicita a inregistrarii marcii;
b) datele de identificare a solicitantului si, dupa caz, a mandatarului;
c) o reprezentare grafica, suficient de clara, a marcii a carei inregistrare este ceruta;
d) lista produselor si/sau serviciilor pentru care se solicita inregistrarea marcii;
e) dovada achitarii taxei de depunere si de publicare a cererii de inregistrare a marcii.


Actiunea in constatarea nulitatii Dispozitiei Primarului emisa in baza Legii 10/2001. Competenta de solutionare

Competenta de solutionare a contestatiilor depuse de persoanele îndreptatite conform art. 3 din Legea 10/2001, impotriva Dispozitiei de retrocedare a Primarului , apartine in conformitate cu prevederile art.26 alin.(1) , Sectiei civile a Tribunalului.

Prin persoane indreptatite, intelegem conform art. 3 din Legea 10/2001, persoanele ce au depus notificare conform Legii 10/2001, si fata de care, Dispozitia  Primarului isi produce efecte directe.

Orice alta persoana ce ar dori sa atace, sau chiar ataca, aceasta dispozitie , este considerata a fi un tert fata de raportul juridic administrativ, nascut ca urmare a depunerii notificarii conform Legii 10/2001 de catre fostul proprietar al imobilului revendicat  sau mostenitorii acestuia, astfel ca actiunea  acestei persoane nu urmeaza cursul prevazut de art. 26 alin(1) din Legea 10/2001, ci trebuie judecata de Judecatorie ca instanta de fond, respectiv ca orice alta actiune de constatare a nulitatii , si anume prin procedura reglementata prin Codul de procedura civila.

Acest lucru se datoreaza faptului ca, Legea 10/2001  este o lege speciala , derogatorie sub aspectul subiectelor de drept si al competentelor materiale ale instantelor judecatoresti  de la legea generala, ea este de stricta interpretare si isi gaseste aplicare numai in ipotezele in care se refera , de exemplu art. 24 alin.(8), art.25 alin.(6), art.31 alin.(2), reglementarile sale neputand fi astfel extinse si la alte categorii de litigii.

„…In masura in care justifica interes si un drept propriu, tertele persoane , cum este si cazul reclamantilor, pot contesta insa deciziile/dispozitiile emise in favoarea persoanelor indreptatite in conformitate cu dispozitiile legii nr.10/2001, in procedura reglementata prin legea generala, care este dreptul comun in materia actiunilor in constatarea  nulitatii, anume in procedura prevazuta prin Codul de procedura civila.

Or, potrivit procedurii de drept comun, actiunile in constatarea nulitatii unui act civil, sunt date, ca regula generala, in competenta materiala a judecatoriilor…”

Inalta Curte de Casatie si Justitie, sectia civ. si de prop intelectuala dec.nr.4108/18.05.2005


Atragerea raspunderii administratorului drumului pentru nesemnalizarea obstacolelor aflate pe partea carosabila.

Nesemnalizarea corespunzatoare a starii carosabilului la data producerii unui accident rutier ce are ca si cauza orice obstacol aflat pe partea carosabila, inclusiv acoperirea acestuia cu polei, atrag culpa administratorului drumului si implicit raspunderea acestuia conform 998-999 c.civ si art.5 alin.(6) din OG 195/2002.

“Actiunea in daune avand temei delictual se naste in toate situatiile in care se cauzeaza un prejudiciu unei persoane prin incalcarea unei obligatii legale ce are caracter de drept comun in conditiile art.998-999 c.civ.”
Tribunalul Arad, Decizia civila nr.390/R/09.05.2005

“ In cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a starii tehnice necorespunzatoare a drumului public, a nesemnalizarii sau a semnalizarii necorespunzatoare a acestuia, precum si a obstacolelor ori lucrarilor care se executa pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrarilor raspunde, dupa caz, administrativ, contraventional, civil sau penal, in conditiile legii.”
Art.5 alin.(6) OUG 192/2002 republicata

Articolul 40 alin.(1) din OG 43/1997 republicata privind regimul drumurilor instituie si el obligatia administratorului de a semnaliza si mentine drumul in stare tehnica corespunzatoare desfasurarii circulatiei rutiere in conditii de siguranta.
(1) Drumurile trebuie sa fie semnalizate si mentinute de catre administratorul drumului in stare tehnica corespunzatoare desfasurarii traficului in conditii de siguranta. Art.40 alin.(1) OG 43/1997 republicata

Aceste obligatii sunt instituite in sarcina administratorului drumului si prin OUG 195/2002 republicata, care la art.5 stabileste:

  1. Administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrarilor, conform competentelor ce ii revin, cu avizul politiei rutiere, este obligat sa instaleze indicatoare ori alte dispozitive speciale, sa aplice marcaje pe drumurile publice, conform standardelor in vigoare, si sa le mentina in stare corespunzatoare.
  2. Administratorul drumului public sau, dupa caz, antreprenorul ori executantul lucrarilor este obligat sa semnalizeze corespunzator, cat mai repede posibil, orice obstacol aflat pe partea carosabila, care stanjeneste sau pune in pericol siguranta circulatiei, si sa ia toate masurile de inlaturare a acestuia.