Din minunile instantelor

Ca avocat, tot felul de solutii pronuntate de instantele de judecata am vazut, unele drepte unele mai putin drepte, unele legale altele mai putin legale, problema si de subeictivitate poate, dar dintre toate cel mai mult imi plac cele carora eu le spun “minuni”, care n-au nicio treaba cu obiectul dosarului pe care onorata instanta il judeca.
Ultima asemenea minune, care mi-a fost data sa o vad, este a Curtii de Apel Timisoara, sectia civila, care intr-o cauza avand ca obiect o accesiune silita imobiliara, in care omul cerea accesiunea unei cladiri construita de statul roman pe terenul proprietatea sa, si a carui proprietar nu fusese niciodata omul nostru, Curtea de Apel Timisoara, in recurs respinge actiunea cu o motivare care m-a naucit.
Zice Curtea asa: Solutia de respingere a actiunii in revendicare imobiliara indreptata de reclamanti impotriva unei institutii de stat este corecta si din punct de vedere al reglementarilor legale care fac de neadmis o atare actiune cata vreme pretentiile reclamantilor sau ale autoarei lor in drepturi trebuiau valorificate, potrivit art.6 al.1 din L.213/1998, in conditiile legii speciale de reparatie-in speta Legea nr.10/2001-in raport cu care, dupa intrarea in vigoare (17.02.2011 n.n. nu e eroarea mea asa scrie) ei nu mai aveau posibilitatea de a opta intre procedurile puse la dispozitie de acea lege si cele permise de dreptul comun.”

 

Azi am mai primit o minune judecatoreasca pronuntata de Presedintele Judecatoriei Ineu care, suspenda provizoriu executarea silita, avand ca obiect predarea silita a unui bun imobil de catre debitor creditorului, pe motiv ca asupra acestui bun este instituit sechestru penal asiguratoriu. Astfel, imi spune onorata instanta ca nu pot face executarea silita prin care sa aduc bunul, ocupat abuziv si nelegal de catre debitor, in deplina proprietate si posesie a creditorului (invinuit sau inculpat intr-un dosar penal) pentru ca in acel dosar s-a instituit sechestrul penal asigurator asupra bunului si bunul imobil trebuie sa ramana in starea in care era la momentul instituirii sechestrului, adica, cu tot cu debitorul care il ocupa fara drept.

Daca citesc art 249 alin.(1) c.pr.pen vad ca scrie “(1) Procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecăţii, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanţă sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.”  Daca citesc eu bine, dispozitia legala se refera la ascunderea, distrugerea, instrainarea sau sustragerea si culmea, nu apare niciunde aducerea bunului in patrimoniul invinuitului sau inculpatului. Scopul evident al acestor măsuri este ca prin înfiinţarea sechestrului debitorul (învinuit/inculpat sau parte responsabilă civilmente) să nu îşi risipească/ascundă averea. Aici sechestrul era pus pe bunul creditorului nu a debitorului, iar creditorul cere lasarea bunului in deplina proprietate si posesie de catre o persoana fizica ce il ocupa abuziv.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.