Ordin al Ministrului Mediului, Apelor și Pădurilor cu nr. 2020/2016 privitor la atribuirea în gestiune a faunei cinegetice care modifică visceral LEGEA VÂNĂTORII cu nr. 407/2006

Prin Ordinul Ministrului Mediului, Apelor și Pădurilor cu nr. 2020/18.10.2016 (publicat în M.Of. 888/07.11.2016) se stabilește o ordine de atribuire a fondurilor cinegetice totalmente opusă celei imperative stabilite în art.8 din Legea 407/2006 a Vânătorii și fondurilor cinegetice:

Articolul 8

„(1) Atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice se realizează de către administrator pe fonduri cinegetice, prin următoarele modalităţi şi în următoarea ordine:

a) direct, în cazul gestionarilor consacraţi;

b) direct, în cazul gestionarilor propuşi de asociaţiile proprietarilor de terenuri;

c) prin licitaţie publică, pentru fondurile cinegetice neatribuite în condiţiile prevăzute la lit. a);

(2) Numărul fondurilor cinegetice rezultat se rotunjeşte în plus, dacă este cazul, până la nivel de număr întreg.

(3) Atribuirea dreptului de gestionare se realizează ori de câte ori este cazul, ca urmare a încetării contractelor de gestionare a fondurilor cinegetice din oricare motive.

(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), dreptul de gestionare a fondului cinegetic Scroviştea din judeţul Ilfov se atribuie direct Regiei Autonome «Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat».”

Cu toate că sintagmele „prin următoarele modalități” și „în următoarea ordine” sunt destul de comprehensibile chiar și pentru cei neinițiați, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor , în explicitarea legii, emite un regulament de atribuire în gestiune a fondurilor cinegetice care este totalmente opus liniilor trasate de lege.

Cu toate că în debutul ordinului , istoricul și nevoia teleologică de emitere a regulamentului se întemeiază spune ministrul pe;

Având în vedere Referatul de aprobare nr. 27.619/ES din 22 februarie 2016, ţinând seama de Avizul nr. 1/2016 al Consiliului Naţional de Vânătoare,în conformitate cu prevederile art. 1 lit. a), c), p)-r), art. 6 alin. (1) lit. b) şi alin. (4) şi art. 8-12 din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare,în temeiul art. 56 din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 13 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 38/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor, cu modificările şi completările ulterioare, ministrul mediului, apelor şi pădurilor emite următorul ordin:

În perfectă consonanță cu art. 8 din legea 407/2016 art.1 din OMMAP nr.2020/2016 care face din nou trimitere pe lângă preambulul ordinului, la același art.8 imperativ din lege stabilește că:

Articolul 1

Atribuirea în gestiune a faunei cinegetice din cuprinsul fondurilor cinegetice, denumită în continuare atribuire, se realizează de către autoritatea publică centrală care răspunde de vânătoare, denumită în continuare administrator, în condiţiile prevăzute la art. 8 din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare, pentru:

a) gestionarii consacraţi, astfel cum sunt definiţi la art. 1 lit. q) din Legea nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare;

b) gestionarii licenţiaţi propuşi de către asociaţiile proprietarilor de terenuri, legal constituite în scopul propunerii gestionarului faunei cinegetice, care au în proprietate terenuri care reprezintă peste 50% din suprafaţa fiecărui fond cinegetic supus atribuirii;

c) gestionarii licenţiaţi care adjudecă prin licitaţie publică dreptul de gestionare a faunei cinegetice;

d) Regia Autonomă “Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat”, în cazul fondului cinegetic Scroviştea din judeţul Ilfov.

CU TOATE ACESTEA când dăm citire următoarelor articole din cadrul Ordinului ne dăm lesne seama că regula tocmai ce a fost modificată încălcându-se astfel legea specială;

Articolul 7

(1) Demararea procedurii de atribuire directă pentru situaţia prevăzută la art. 1 lit. a) se face de către administrator, după cum urmează:

Articolul 8

(1) Demararea procedurii de atribuire prin licitaţie publică se face după finalizarea acţiunilor prevăzute la art. 7, pentru fondurile cinegetice rămase neatribuite, după cum urmează:

Articolul 11

(1) Demararea procedurii de atribuire directă pentru situaţia prevăzută la art. 1 lit. b) se face după finalizarea acţiunii prevăzute la art. 8-10*, prin afişarea unui anunţ pe site-ul propriu şi la sediul structurilor teritoriale ale autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură şi vânătoare.

Așadar iată că un Ordin de ministru poate fără ca nimeni să observe, să încalce ordinea obligatorie prevăzută de legea specială, în a cărui interes nu reușim încă să ne dăm seama.

În consecință societatea noastră de avocatură a demarat o corespondență cu persoanele abilitate din minister dar răspunsul a fost uluitor , respectiv ni s-a răspuns că ei ca profesioniști, aplică ordinul ministrului lor care este pentru ei cel „mai tare”.

Ca profesioniști nu trebuiau să emită sub nici o formă un asemenea răspuns deoarece este de notorietate că nici un act normativ inferior NU poate modifică o lege superioară (cu singura excepție ordonanța de urgență ce și aceea trebuie aprobată ulterior printr-o lege) sens în care ordinul ministrului la egalitate cu Hotărârea de Guvern sunt acte normative emise în aplicarea legii și nu spre modificarea ei.

În conformitate cu prevederile 58 din Legea 24/2000 ce reglementează normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative se statuează că:

Art.58 (3) Evenimentele legislative pot fi dispuse prin acte normative ulterioare de acelaşi nivel sau de nivel superior, având ca obiect exclusiv evenimentul respectiv, dar şi prin alte acte normative ulterioare care, în principal, reglementează o anumită problematică, iar ca măsură conexă dispun asemenea evenimente pentru a asigura corelarea celor două acte normative interferente

de asemenea Ordinul Ministrului 2020/2016 nu poate fi privit ca un act de modificare a legii deoarece după apariția acestui Ordin art. 8 sau întreaga lege 407/2006 nu a suferit modificările obligatorii în caz de modificare sau completare prevăzute la art.60 din Legea 24/2000 :

Art. 60 (1) Completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziţii noi, cuprinzând soluţii legislative şi ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente, prin utilizarea unei formule de exprimare, cum ar fi: “După articolul… se introduce un nou articol,……, cu următorul cuprins:”.

(2) Dacă actul de completare nu dispune renumerotarea actului completat, structurile, inclusiv articolele sau alineatele nou-introduse, vor dobândi numărul structurilor corespunzătoare celor din textul vechi, după care se introduc, însoţite de un indice cifric, pentru diferenţiere.

Ordinul MMAP nr.2020/2016 nu poate fi privit nici ca un act normativ de clarificare sau interpretare deoarece:

Art. 69 (1) Intervenţiile legislative pentru clarificarea sensului unor norme legale se realizează printr-un act normativ interpretativ de acelaşi nivel cu actul vizat, prin dispoziţii interpretative cuprinse într-un nou act normativ sau prin modificarea dispoziţiei al cărui sens trebuie clarificat.

* Unde 9-10 sunt articolele care reglementează procedura licitației publice

Toate cele de mai sus analizate prin prisma celor mai importante norme necesare pentru a definitiva analiza din prezentul articol și anume acelea a actelor normative ce pot fi emise de ministere și forța lor legislativă:

Art.77 Ordinele cu caracter normativ, instrucţiunile şi alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor şi ai celorlalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate sau ale autorităţilor administrative autonome se emit numai pe baza şi în executarea legilor, a hotărârilor şi a ordonanţelor Guvernului. În formula introductivă a acestor acte normative vor fi cuprinse toate temeiurile juridice prevăzute la art. 42 alin. (4).

Art.78 Ordinele, instrucţiunile şi alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora au fost emise şi nu pot conţine soluţii care să contravină prevederilor acestora.

Ajungem la concluzia deja previzibilă că OMMAP cu nr. 2020/2016 dă o altă soluție de atribuire a contractelor de gestionare a faunei cinegetice decât cea stabilită de actul normativ special superior din punct de vedere juridic respectiv cea stabilită imperativ prin art. 8 din legea 407/2006.

Pentru a se evita pe viitor ca într-o situație litigioasă ce cu siguranță se va ivi dacă profesioniștii din Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor așa vor înțelege să aplice „legea” adică vor omite de la aplicare legea, în favoarea ordinului ministrului, este imperios necesar ca ministrul de resort, printr-un alt Ordin ca să respectăm prevederile art.58 alin.(3) din Legea 24/2000, să dispună modificarea articolelor 7-11 din OMMAP nr. 2020/2016 , în caz contrar ministerul va cădea fără doar și poate în pretenții în orice fel de dosar cu această temă, știrbind profesionalismul acestui minister.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *