Arad, str.Mihai Eminescu nr.37, ap.2 :

Transportul și portul de armei de vânătoare în situația nerespectării prevederilor art.31 alin.(3) lit.e) din Legea 295/2004

Transportul și portul de armei de vânătoare în situația nerespectării prevederilor art.31 alin.(3) lit.e) din Legea 295/2004

Legea specială a armelor și munițiilor cu nr. 295/2004 prevede la art. 36 alin.(1) faptul că armele de vânătoare trebuie transportate cu respectarea unui număr de 2 condiții dintre care una, cea prevăzută la lit.b) prevede că armele trebuie transportate cu respectarea prevederilor art. 31 alin.(3) lit.e) din aceeași lege, iar cel de-al doilea aliniat al art.36 stabilește că portul armelor de vânătoare de asemenea trebuie efectuat cu respectarea unui număr de 3 condiții dintre care cea prevăzută la lit.b) se referă de asemenea la obligația prevăzută de art.31 alin.(3) lit.e) din Legea 295/2004.

Această condiție comună ce trebuie respectată atât în caz de transport cât și în caz de port a armei de vânătoare se materializează în interdicția deținătorului armei de vânătoare de a transporta sau purta arma de vânătoare cu încălcarea condiției: e) deţinătorul să nu se afle sub influenţa băuturilor alcoolice, produselor sau substanţelor stupefiante, a medicamentelor cu efecte similare acestora ori în stare avansată de oboseală sau să nu sufere de afecţiuni temporare, de natură să genereze o stare de pericol, în condiţiile în care poartă arma asupra sa.

Fapta de nesocotire a prevederilor art. 36 alin.(1) lit.b) și a alin.(2) lit.b) este considerată ca și contravenție de către art. 129 alin.(1) pct.14 și este sancționată cu amendă de la 5001 lei la 10.000 lei în conformitate cu prevederile art. 130 alin.(1) lit.e) și cu sancțiunea complementară de anulare a dreptului de deținere, port și folosire a armelor în conformitate cu prevederile art.130 alin.(2) lit.b) din același act normativ.

Problemele care se nasc față de aceste fapte contravenționale sunt spinoase și fără reglementare normativă în ceea ce privește „constatarea” acestor fapte sau mai precis a modului prin care acestea se pot constata de către organele de control prevăzute la art. 131 din Legea 295/2004, cât și cu privire la sintagma „sub influența” băuturilor alcoolice.

Cu alte cuvinte, organele de control competente la a constata faptele prevăzute de legea specială, respectiv lucrătorii anume desemnaţi din Ministerul Afacerilor Interne nu au nici o pârghie în a demonstra științific (cu valoare de probă) consumul de alcool.

Aceștia nu au dreptul de a solicita și corelativ contravenientul nu are obligația de a sufla în etilotest sau a se prezenta la recoltare de probe biologice, iar eventualul refuz de a sufla în etilotest (ce constată prezența alcoolului în aerul expirat) sau de a se prezenta la spital pentru a i se preleva probe biologice (care constată concentrația de alcool din sânge), nu este sancționat de vreo normă din acest act normativ.

În plus nici măcar obligația contravenientului de a „expira în nasul” organului constatator pentru ca acesta să constate cu propriile sale simțuri eventuala halenă alcoolică și astfel să fie îndeplinite într-un fel prevederile de constatare ale faptei contravenționale prin propriile simțuri posibilitate prevăzută de OG 2/2001, nu este prevăzută de actul normativ special, dar mai mult nici refuzul de a „expira în nasul agentului” nu este sancționată de acest act normativ.

În contextul în care agentul constatator în cazul contravenției prevăzute de art. 129 pct.14 din legea 295/2001 ar uza de „constatarea prin propriile simțuri” în cazul concret al consumului de alcool procesul verbal de constatare dresat de acesta ar fi lipsit de prezumția de legalitate de care se bucură procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, deoarece la acest tip de contravenții constatarea prin propriile simțuri este bine să fie evitată, deoarece fiind o contravenție specială necesită o probă specială – medicală / tehnică respectiv dovada existenței alcoolului obținută prin testarea cu etilotest sau prin prelevarea de probe biologice.

Constatarea prin propriile simțuri poate fi extrem de lesne combătută cu doi trei martori care nu simt miros de alcool (halena) drept pentru care o asemenea constatare trebuie cu mare prudență abordată, deoarece contraproba la această infracțiune este compararea propriilor simțuri ale agentului constatator cu propriile simțuri a 2 sau 3 martori propuși de contravenient o probă extrem de lesnicioasă.

Cel de-al doilea inconvenient al normei contravenționale este cerința ca persoana să se afle sub „influența băuturilor alcoolice” care influență trebuie dovedită și probată în procesul verbal de contravenție, cerință care excede constatării cu propriile simțuri a agentului constatator fiind obligatorie probarea acestei influențe cu probe. De asemenea legislația prevede la Anexa 3 a Ordinului 376/10.04.2006 că în vederea determinării gradului de intoxicație etilică se procedează la examinarea de către un medic de specialitate a persoanei în vederea stabilirii gradului de influențare a comportamentului și se întocmește un raport tipizat.

Așadar există o probă legală și medicală prin care se poate determina influența produsă sau nu asupra persoanei de către consumul de alcool, probă care combate posibilitatea ca agentul constatator persoană care nu este de specialitate să își dea cu părerea dacă persoana contravenientă se găsește sau nu sub influența băuturilor alcoolice.

Anumite tipuri de contravenții NU se pot dovedi decât cu mijloace tehnice sau medicale, spre exemplu:

1./ conducerea sub influența alcoolului ce se dovedește exclusiv prin proba inițială a etilotestului – prin care dacă se constată prezența alcoolului în aerul expirat dă dreptul agentului constatator să trimită persoana la prelevare de probe biologice, care prelevare dacă este refuzată are ca sancțiune comiterea infracțiunii de refuz de prelevare probe biologice, și aceasta doar în situația în care etilotestul constată prezența alcoolului în aerul expirat, altfel nu, și indiferent dacă agentului constatator i se pare că miroase contravenientul a alcool dacă etilotestul îi dă rezultat 0% nu îl poate trimite la prelevare de probe.

2./ Dovada depășirii vitezei de circulație se poate face exclusiv cu aparatul radar omologat, neexistând posibilitatea de a fi constatată cu propriile simțuri…etc…etc…

Astfel, simplul consum de alcool (ex: 25 gr / 50 gr) generează halenă alcoolică dar sub nici o formă nu poate genera starea de a se găsi contravenientul „sub influența” acestui alcool. Influența este definită ca fiind acea stare care generează modificări de comportament. În cazul în care contravenientul nu prezintă asemenea semne, chiar dacă are o halenă alcoolică tipicitatea faptei contravenționale nu este atinsă deoarece nu este îndeplinită condiția de a se afla sub influența alcoolului.

Tipicitatea ; Prin norma de incriminare se stabilește un model abstract al faptei. Pentru a fi relevante penal faptele trebuie să corespundă descrierii sau modelului abstract din norma de incriminare, adică trebuie să fie tipice. Tipicitatea este tocmai acea corespondență concordanță între trăsăturile faptei concrete și modelul abstract (tip) prevăzut de norma de incriminare. Tipicitatea apare, așadar în trăsătura esențială a prevederii faptei de legea penală. Noțiunea de tipicitate se referă atât la elementele obiective cât și la elementele subiective din structura normei de incriminare ( F. Streteanu, Tratat de drept penal. Parte generală, vol I CH Beck București 2008 p.330)

În materie contravențională la fel ca și în materie penală nu se poate pune semn de egalitate între a consuma alcool și a se afla sub influența acestuia, și nu este permis a da alt înțeles cuvântului inserat în norma de incriminare care se interpretează exact în forma în care este el descris de limba română cuprins în Dicționarul Explicativ al Limbii Române, adică în sens în care; a se afla sub influență = acțiune exercitată asupra unei ființe sau a unui lucru, putând să-i modifice conținutul, caracterul , forma (DEX) element ce descrie influența ca un control, o modificare a simțurilor, și nicidecum ca o existență în corp a unei substanțe (alcool) dar care prezență nu modifică sau schimbă percepția persoanei

Altfel am depăși scopul urmărit de lege prin aceea că pericolul social al transportului și portului armei de vânătoare de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice este dat tocmai de efectele acestor substanțe ; confuzie, depresie halucinații, pierderea controlului personal, pierderea simțului rațiunii, efecte sub care persoana poate provoca accidente și răni sau chiar omorî alți participanți la vânătoare.

În final demersul nostru, urmărește a analiza utilitatea păstrării acestei norme în actul normativ în condițiile în care ea în proporție de 75% este inaplicabilă, dar dă posibilitatea agentului constatator spre arbitrariu și adoptarea unei conduite abuzive în situația (întâlnită în practică, căci de aceea am purces la efectuarea prezentei analize) în care se încrâncenează a sancționa persoanele suspecte de comportamentul vizat de norma contravențională.

Vezi și https://www.mbo-legal.ro/divergenta-prevederilor-art-42-din-legea-407-2006/

Share this content:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *