Neconstituționalitate art.28 din OUG nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență


Hai cu neconstituționalul spre necazul premierului.


Azi 06.05.2020 Curtea Constituțională, soluționând excepția de neconstitutionalitate, ridicată de avocatul poporului, privind neconstituționalitatea dispoziţiilor art.9, art.14 lit.c1 )-f) și art.28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență, precum și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.34/2020 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență, în ansamblul său a admis excepția și a constatat că dispozițiile art.28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență sunt neconstituționale.

De asemenea, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență sunt neconstituționale.


Conform comunicatului dat azi de Curtea Constituțională, un comunicat destul de amplu față de alte situații, raționamentul admiterii excepției este

Curtea a reținut că dreptul contravenţional, asemenea dreptului penal, are un caracter subsidiar, intervenind doar acolo unde alte mijloace juridice nu sunt suficiente pentru protejarea anumitor valori sociale. În aceste condiţii, actele normative cu putere de lege și actele administrative cu caracter normativ prin care se stabilesc și se sancţionează contravenţii trebuie să întrunească toate condițiile de calitate ale normei: accesibilitate, claritate, precizie și previzibilitate. Or, Curtea constată că dispozițiile art.28 alin.(1) prin sintagma ”nerespectarea prevederilor art.9 constituie contravenţie” califică drept contravenție încălcarea obligaţiei generale de a respecta și de a aplica toate măsurile stabilite în Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/1999, în actele normative conexe, precum şi în ordonanţele militare sau în ordine, specifice stării instituite, fără a distinge expres actele, faptele sau omisiunile care pot atrage răspunderea contravenţională. În mod implicit, stabilirea faptelor a căror săvârşire constituie contravenţii este lăsată, în mod arbitrar, la libera apreciere a agentului constatator, fără ca legiuitorul să fi stabilit criteriile şi condiţiile necesare operaţiunii de constatare şi sancţionare a contravenţiilor. Totodată, în lipsa unei reprezentări clare a elementelor care constituie contravenţia, judecătorul însuşi nu dispune de reperele necesare în aplicarea şi interpretarea legii, cu prilejul soluţionării plângerii îndreptate asupra procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei. Mai mult, prevederile art.28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/1999 stabilesc în mod nediferențiat pentru toate aceste fapte, independent de natura sau gravitatea lor, aceeași sancțiune contravențională principală. În ceea ce privește sancţiunile contravenţionale complementare, deși legea prevede ca acestea se aplică în funcţie de natura şi gravitatea faptei, atâta vreme cât fapta nu este circumscrisă, evident că nu se poate determina nici natura sau gravitatea sa pentru a stabili în mod just sancțiunea complementară aplicabilă.
În concluzie, Curtea a constatat că prevederile art.28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/1999, caracterizate printr-o tehnică legislativă deficitară, nu întrunesc exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate şi sunt astfel incompatibile cu principiul fundamental privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, prevăzut de art.1 alin.(5) din Constituţie, precum și principiul restrângerii proporționale a exercițiului drepturilor și libertăților fundamentale, prevăzut de art.53 alin.(2) din Constituție


Motivul e clar si cât se poate de corect, soluția fiind de așteptat în acest sens, chiar dacă primul ministru Ludovic Orban a tunat și fulgerat la adresa Curții Constituționale, lovind cetățeanul la sentiment cu faptul că prin decizia de azi CCR a sancționat pe cei care au stat în casă si au respectat ordonanțele militare. Dar premierul Orban nu a menționat nimic de faptul că excepția a fost ridicată de avocatul poporului, Renate Weber, membru PNL din 2007 până în 2014.

Dar nu despre politică e vorba pe acest site, am făcut o paranteză pentru că atunci când scriam articolul era Ludovic Orban la știri revoltat pe CCR, care așa cum spuneam mai sus a pronunțat o hotărâre normală și firească, în raport de excepția invocată și dispozițiile legale criticate.


Ce-mi place cel mai mult este motivul neconstituționalității „prevederile art.28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/1999, caracterizate printr-o tehnică legislativă deficitară, nu întrunesc exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate şi sunt astfel incompatibile cu principiul fundamental privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, prevăzut de art.1 alin.(5) din Constituţie” pentru că, în practică, am întâlnit multe prevederi legale care ar putea fi încadrate în această motivare. (ex. articolul de aici sau aici)


Bun, neconstituțional, neconstituțional, dar cei amendați cum scapă de plata amenzii sau cum își primesc banii înapoi cei care au plătit.


La momentul redactării acestui articol, doar contestând procesul-verbal de constatare si sancționare la instanța de judecată, aceasta fiind singura în măsură, la acest moment, să dispună nulitatea procesului verbal de contravenție. Necontestarea procesului-verbal nu atrage nulitatea lui și sancțiunea amenzii trebuie executată, altfel, în termen de 30 de zile de la încetarea stării de urgență statul român poate demara procedura de executare silită împotriva rău platnicilor. mai există și varianta înlocuirii amenzii cu munca în folosul comunității.

Contestarea proceselor verbale se poate face de orice persoană amendată, în termen de cel mult 15 zile de la data încetării stării de urgență (care de fapt sunt 17 prima și ultima zi neintrând în calcul), data de 15 mai, dacă starea de urgență nu va fi prelungit,) pentru că prin decretul de instituire a stării de urgență Președintele a luat ca măsuri de primă urgență „neînceperea cursului prescripţiilor şi termenelor de decădere, suspendarea prescripţiilor şi termenelor de decădere, suspendarea de plin drept a cauzelor civileși penale, întreruperea termenelor de exercitare a căilor de atac” .


Veți scăpa așadar de aceste amenzi, sau veți primi banii achitați înapoi, prin intermediul unei plângeri contravenționale adresată instanței de la locul săvârșirii contravenției (locul unde ați fost amendat)la care anexați procesul verbal contestat, copie carte de identitate, eventuala dovadă a plații amenzii, și o taxă judiciară de timbru, achitată la primăria de domiciliu, de 20 lei.


Restabilirea stării de constituționalitate pentru toate situațiile posibile apare ca o reacție firească a instanței constituționale, care in acest mod subliniază că se impune „salvarea” a tot ceea ce se poate salva. Conform jurisprudentei CCR, (Decizia nr.349 din 10 noiembrie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 143 din 5 martie 2003, precum si Decizia nr. 761 din 24 iunie 2008, publicata în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 593 din 7 august 2008), imprejurarea că decizia nu a fost incă publicată nu are relevanță, soluția prin care s-a constatat neconstituționalitatea fiind opozabilă de la data pronunțării deciziei de admitere a excepției.

Efectul declarării neconstituţionalităţii este cel al neaplicabilităţii textului legal în discuţie, iar acest aspect nu poate fi ignorat de o instanţă judecătorească care este învestită cu soluţionarea litigiului, fie chiar şi într-o cale de atac (de reformare). Conform doctrinei, existenţa unui litigiu reprezintă o facta pendentia, ceea ce justifică aplicarea deciziei de neconstituţionalitate, fără a afecta regula potrivit căreia aceasta din urmă nu retroactivează.


Atenție la comunicarea proceselor verbale de contravenție cei care nu le-ați primit pe loc sau ați refuzat semnarea și comunicarea lui. Acestea vor fi comunicate la adresa din actul de identitate, iar despre procedura de comunicare am scris aici


Later edit: Citind pe net diferite opinii pro sau contra deciziei CCR am constatat că multă lume se raportează cu aceste amenzi doar la ieșitul din casă, fiind convinși că prin art.28 din OUG 1/1999 asta se sancționează. văzând că multă lume nu știe exact pentru ce se dau amenzile prevăzute de art.18 m-am gândit să citez aici dispozițiile art.9 din OUG 1/1999, dispoziții a căror încălcare se sancționează prin art.28.

(1) Conducatorii autoritatilor publice, ai celorlalte persoane juridice, precum si persoanele fizice au obligatia sa respecte si sa aplice toate masurile stabilite in prezenta ordonanta de urgenta, in actele normative conexe, precum si in ordonantele militare sau in ordine, specifice starii instituite.

Citind articolul 9 alin.1 ați înțeles exact pentru ce încălcări sunteți pasibil cu amendă de la 2000 la 20000 lei pentru persoane fizice.

Atât timp cât nu știi exact pentru ce încălcări ești sancționat, atât timp cât cel care merge singur cu bicicleta la plimbare la 2 km de casă și primește amendă de 2000 lei(că nu se afla în preajma locuinței) la fel ca cei 20 de inși adunați pentru un chef lângă bloc (care încălcau interdicția de a se aduna mai mult de 3 persoane) norma sancționatoare nu poate fi constituțională, pentru că ea spune că orice încălcare se sancționează cu aceeași amendă



Motivare decizie 152 CCR găsiți aici


One thought on “Neconstituționalitate art.28 din OUG nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *