Problematica nedeclararii neconstitutionalitatii art.148 alin.(10) raportat la art.142 alin.(1) din CPP

In cadrul unui dosar penal aflat pe rolul Tribunalului Arad s-a invocat exceptia de neconstitutionalitate a art. 148 alin.(10) raportat la art. 142 alin.(1) din CPP justificat de înfrângerea de catre acestea a normelor constituționale prevazute la art. 1 alin.(3) si alin.(5) si a art.21 din Constitutia Romaniei cat si a art. 6 si a art.8 din Conventie cu aplicarea art.20 si a art.53 din Constitutia Romaniei.

Invocarea exceptiei de neconstitutionalitate a survenit pe fondul administrarii in faza de camera preliminara si mai apoi fructificarii in fondul cauzei a unor probe cu inregistrari audio si audio/video obtinute prin mijlocul probator al supravegherii tehnice efectuate de colaboratorul cu identitate reala din cauza pendinte.

Poate ca acest articol este unul imtempestiv deoarece inca nu a fost publicata motivarea deciziei CCR cu nr.50/04.02.2020 in dosarul 2748D/2017 prin care s-a respins exceptia invocata, dar oricare ar fi motivarea acestei instante problema existenta exista si va ramane ca un ghimpe in coasta justitiei prin aceea ca indiferent ca va fi catalogata ca o analiza de judecata, adica evaluarea probelor obtinute astfel cade in sarcina instantelor de fond, sau nu, ea va genera datorita ambiguitatii articolului invocat, posibilitatea ca in unele cazuri judecatorii sa accepte astfel de probe iar altii nu.

Motivele care au condus parte la a critica de neconstitutionalitatea articolelor sus amintite au fost acelea ca:

Exceptia invocata este oarecum asemanatoare cu cea continută în Decizia CCR 51/2016, si vizeaza aplicabilitatea art.142 alin.(1) și (11) din cpp, la ulterioara edictare a art.148 alin.(10) din cpp, aliniat (10) care nu a fost analizat în consonanta cu prevederile art.142 alin.(1) din cpp in vechea formulare inainte de Decizia 51/2016 deoarece, nimeni nu a sesizat similitudinea.

Oricum, ulterior modificarii legislative a art.142 cpp s-a introdus art. 142 alin.(11) din cpp care stabileste urmatorul aspect: (1^1) Pentru realizarea activitatilor prevazute la art. 138 alin. (1) lit. a)-d), procurorul, organele de cercetare penala sau lucratorii specializati din cadrul politiei folosesc nemijlocit sistemele tehnice si proceduri adecvate, de natura sa asigure integritatea și confidentialitatea datelor si informațiilor colectate

In acest context prevederea art. 148 alin.(10) cpp in care se prevede posibilitatea autorizarii colaboratorului la a efectua activitatile prevazute la art.142 alin.(3) cu trimitere la art. 138 alin.(1) lit.a)-d), respectiv:

  • Art.148 alin. (10) In situații exceptionale, dacă sunt indeplinite conditiile prevazute la alin. (1), iar folosirea investigatorului sub acoperire nu este suficienta pentru obtinerea datelor sau informatiilor ori nu este posibila, procurorul care supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala poate autoriza folosirea unui colaborator, caruia ii poate fi atribuita o alta identitate decat cea reala. Dispozitiile alin. (2)-(3) si (5)-(9) se aplica in mod corespunzator.
  • Art. 142 alin.(3) In cazul in care procurorul apreciaza ca este necesar ca investigatorul sub acoperire sa poata folosi dispozitive tehnice pentru a obtine fotografii sau inregistrari audio si video, sesizeaza judecatorul de drepturi si libertati in vederea emiterii mandatului de supraveghere tehnica. Dispozitiile art. 141 se aplica in mod corespunzator.
  • Art.138 (1) Constituie metode speciale de supraveghere sau cercetare urmatoarele:

a) interceptarea comunicatiilor ori a oricarui tip de comunicare la distanta;

b) accesul la un sistem informatic;

c) supravegherea video, audio sau prin fotografiere;

d) localizarea sau urmarirea prin mijloace tehnice

apare ca neconstitutionala justificat de imposibilitatea stabilirii în sarcina colaboratorului cu identitate reala sau nu a unor atributii in concret cele privitoare la supravegherea video audio sau fotografiere a altor persoane, atributii ce aparțin exclusiv organelor de cercetare penala.

Cu alte cuvinte, din moment ce art. 142 alin.(11) cpp stabileste ca in mod nemijlocit pot folosi mijloace tehnice de supraveghere (n.n interceptare), exclusiv procurorul, organele de cercetare penala sau lucratorii specializati din cadrul politiei, este evident ca aceste persoane pe de o parte nu pot delega aceste atributii unor terti ce nu au atributii de organe de cercetare penala, chestiune similara cu cele constatate in Decizia CCR nr.51/2016, iar pe de alta parte este evident ca legea NU permite o asemenea delegare.

Cu toate acestea, norma prevazuta la art.148 alin.(10) exista si ea in contextul în care acorda totusi posibilitatea ca aceste persoane sa poata folosi nemijlocit tehnica de supraveghere acest articol vine in contradictie flagranta cu prevederile art.142 alin.(11) cpp, si implicit aceasta neconcordanta viciaza prevederile art.1 alin.(5) din Constitutia Romaniei, textul legal fiind totalmente obscur si lipsit de claritate pe criteriul următor: totusi poate si altcineva efectua acte de supraveghere tehnica in afara de persoanele prevazute la art.55 si in lumina Deciziei CCR 51/2016 sau nu?

Referitor la cerintele de claritate, precizie si previzibilitate ale legii procesual penale, instanta de contencios constitutional a statuat, in mod repetat, in jurisprudenta sa, obligatia legiuitorului de a edicta norme clare, precise si previzibile. Astfel, prin Decizia nr.553 din 16 iulie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.707 din 21 septembrie 2015, (paragraful 23), Decizia nr.363 din 7 mai 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.495 din 6 iulie 2015, (paragrafele 24 și 25) si Decizia nr.553 din 16 iulie 2015 (paragraful 23).

Cu privire la aceleasi cerinte de calitate a legii, garantie a principiului legalitatii, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, prin hotararile din 5 ianuarie 2000, 4 mai 2000, 25 ianuarie 2007 si 24 mai 2007, pronuntate in cauzele Beyeler impotriva Italiei (paragraful 109), Rotaru impotriva Romaniei (paragraful 52), Sissanis impotriva Romaniei (paragraful 66), si Dragotoniu si Militaru-Pidhorni impotriva Romaniei (paragraful 34) a retinut obligativitatea asigurarii acestor standarde de calitate a legii drept garantie a principiului legalitatii, prevazut la art.7 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

S-a retinut, totodata, ca, pentru ca legea sa satisfaca cerinta de previzibilitate, ea trebuie sa precizeze cu suficienta claritate intinderea si modalitatile de exercitare a puterii de apreciere a autoritatilor in domeniul respectiv, tinand cont de scopul legitim urmarit, pentru a oferi persoanei o protectie adecvata impotriva arbitrarului. In plus, a fost statuat faptul ca nu se poate considera drept „lege” decat o norma enuntata cu suficienta precizie, pentru a permite cetateanului sa isi controleze conduita; apeland la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el trebuie sa fie capabil sa prevada, intr-o masura rezonabila, fața de circumstantele spetei, consecintele care ar putea rezulta dintr-o anumita fapta. De asemenea, prin Hotararea pronuntata in Cauza Rotaru impotriva Romaniei (paragraful 52)

Avand în vedere aceste considerente de principiu dezvoltate in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constitutionala pune, in mod esential, accentul pe respectarea exigentelor de calitate a legislatiei interne, legislatie care, pentru a fi compatibila cu principiul preeminentei dreptului, trebuie sa indeplineasca cerintele de accesibilitate (normele care guverneaza materia interceptarii comunicatiilor trebuie reglementate la nivel de lege), claritate (normele trebuie sa aiba o redactare fluenta si inteligibila, fara dificultati sintactice si pasaje obscure sau echivoce, intr-un limbaj si stil juridic specific normativ, concis, sobru, cu respectarea stricta a regulilor gramaticale si de ortografie), precizie si previzibilitate (lex certa, norma trebuie sa fie redactata clar si precis, astfel incat sa permita oricarei persoane — care, la nevoie, poate apela la consultanta de specialitate — sa isi corecteze conduita si sa fie capabila sa prevada, intr-o masura rezonabila, consecintele care pot aparea dintr-un act determinat). Aceste exigente trebuie să fie inerente oricarui act normativ, cu atat mai mult unei reglementari care da dreptul autoritatilor publice de a interveni in viata intima, familiala si privata, precum este inregistrarea ambientala a convorbirilor care se presupun ca sunt private cand se desfasoara intre doua sau mai multe persoane.

In acest sens art.142 cpp modificat prin introducerea alin.(11) nu stabileste nici acest articol și nici in raport cu alt articol din legislatia nationala care acte normative nu contin vreo norma care sa consacre expres competenta unui alt organ al statului, in afara organelor de urmarire penala, de a efectua interceptari, respectiv de a pune in executare un mandat de supraveghere si nici folosinta nemijlocita a tehnicilor de inregistrare.

Exact cum art. 142 din cpp a continut in cuprinsul sau sintagma „si alte organe ale statului” si Curtea Constitutionala a constatat prin Decizia CCR 51/2016, ca sintagma este neconstitutionala deoarece nimeni in afara de organele de cercetare penala nu pot pune in executare un mandat de supraveghere deoarece alte organe ale statului in afara de cele prevazute de art.55 din cpp nu pot efectua acte de cercetare penala – ceea ce reprezinta de fapt inregistrarile ambientale efectuate nemijlocit de colaborator – la fel si in cazul nostru colaboratorul cu identitate reala sau cu alta identitate NU este organ de cercetare penala neputand fi asimilat investigatorului sub acoperire, sens in care acesta NU poate folosi nemijlocit mijloacele tehnice de supraveghere.

Asadar revenim, oricare ar fi motivarea CCR de respingere a ecceptiei problema ramane de actualitate si nerezolvata in plan constitutional, si ne indoim ca va putea fi rezolvata de catre instantele de fond prin aprecierea ei in judecarea in fond a cauzei in conditiile in care era mult mai lesnicios a o rezolva in plan constitutional.

Av MOT Radu Cristian


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *