Vânătoarea pe timp de noapte, de la realitate la mit

Am încercat să dau un titlu cât se poate de simplu acestui articol deoarece problematica vânării pe timp de noapte și așa alambicată de-a lungul succesivelor modificări legislative nu a suferit nici o modificare consistentă, logică și necesară în contra efortului susținut al tuturor vânătorilor din România de a fi adusă la nivelul legislației internaționale și la realitățile faptice din terenurile de vânătoare.

Acest articol va fi poate unul mai mult vânătoresc decât strict juridic, dar am decis să îl redactez pentru a sublinia totala degringoladă în materia legislației de vânătoare din legislația națională.

Art.39 din Legea 407/2006;

(1) Fără a se aduce atingere prevederilor art. 37 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare, sunt interzise şi următoarele:

ad) utilizarea, pentru tirul pe timp de noapte, a dispozitivelor de ochire care funcţionează pe principiul laser, a sistemelor de ochire pe timp de noapte cuprinzând convertizoare sau amplificatoare electronice de lumină reziduală, a dispozitivelor de vedere în infraroşu şi a dispozitivelor cu termoviziune, cu excepţia utilizării dispozitivelor de iluminare a ţintelor pentru vânarea speciilor mistreţ, şacal şi vulpe, cu derogare de la autoritatea publică centrală care răspunde de mediu.

Articolul 39 este completat de art.42 lit.m) din același act normativ care statuează că se consideră infracțiune;

m) vânătoarea la lumina farurilor sau a dispozitivelor de iluminare, cu excepţia situaţiilor de urgenţă stabilite prin derogări acordate de autoritatea publică centrală care răspunde de mediu pentru recoltarea exemplarelor din specia mistreţ în vederea prevenirii pagubelor sau pentru combaterea epizootiilor, şi vânătoarea prin folosirea dispozitivelor prevăzute la art. 39 alin. (1) lit. ad);

Așadar permisiunea acordată la art.39 este din nou limitată pentru șacal și vulpe deoarece la art.42 nu numai că derogarea se acordă doar pentru situații de urgență și doar pentru combaterea epizotiilor sau pagubelor, dar se acordă doar pentru specia mistreț. De asemenea, se poate observa că la art.42 sunt tratate marginal celelalte dispozitive de ochire pe timp de noapte fiind introduse la propoziția 2 a frazei, articolul centrându-se pe sisteme de iluminat a țintei respectiv pe lanterne.

Așadar vânătorii pot folosi lanterne conform ar.39, dar în realitate nu pot folosi lanterne căci sunt interzise de art.42.

La ultima modificare a Legii 407/2006 textele aprobate de Camera Deputaților / Senat au fost îmbucurătoare pentru vânători, dar când s-a ajuns la promulgare și la publicarea acesteia în Monitorul Oficial , din nou vânătorii au constatat lipsa totală de pregătire de specialitate a comisilor juridice privitoare la vânătoare și cutumele ei, cât și lipsa totală a logicii juridice în edictarea normelor legale ale acelorași entități.

Nu voi mai detalia faptul că în proiectul de lege se prevedea că se va putea vâna pe timp de noapte și cu aparate de termoviziunue sau infraroșu pentru speciile ce se preteză a se vâna noaptea dar cu o limitare de bun simț și anume aceste aparate vor putea fi folosite numai de asociațiile vânătorești, respectiv de persoanele de specialitate, ci voi sublinia că față de proiectul de lege inițial finalul a fost la 180 de grade și anume singura modificare a legislației a fost că , se va putea vâna cu aparate de iluminare a țintei – lanterne (lucru interzis anterior) doar cu aprobarea ministerului de resort respectiv ministerul mediului si doar în situații de urgență.

Această modificare în realitate nu este o modificare de nici un fel, deoarece vânarea speciilor la care se pretează vânătoarea pe timp de noapte (mistreț, vulpe, șacal) și înainte a fost reglementată la fel de fără noimă, și în viitor se va pute face doar după încă o formalitate respectiv, aprobarea ministerului mediului fără a se detalia condițiile în care această aprobare poate fi obținută, perioada pentru care se dă această aprobare, cui se dă această aprobare tuturor vânătorilor sau numai personalului de specialitate, și de ce este nevoie de această aprobare, și doar atunci când se pretează pentru evitarea pagubelor (fără a se detalia ce fel de pagube) sau pentru prevenirea epizotiilor și doar pentru specia mistreț, speciile șacal și vulpe pierzându-se pe drum între articolul 39 și art.42.

Este bine cunoscut de mii de ani că mistrețul și animalele răpitoare sunt animale cu activitate nocturnă, motiv pentru care ele se vânează cel mai bine după lăsarea întunericului, moment în care acestea ies să se hrănească, fapt ce a și făcut ca aceste trei specii să fie cuprinse în anexa 4 din cadrul regulamentului de vânătoare respectiv a Ordinului MADR nr. 353/2008 la rubrica vânătoare pe timp de noapte. De asemenea la art. 26 din cadrul aceluiași regulament se specifică clar faptul că ;

Articolul 26

În baza autorizaţiilor de vânătoare individuale şi a celor colective tip A se poate practica vânătoarea şi de la apusul până la răsăritul soarelui prin metodele şi la speciile menţionate în anexa nr. 4.

Numai că la anexa 4 se stabilește faptul că pe timp de noapte se poate vâna la următoarele specii; pct.13 – mistreț, pct.16 – șacal, pct.17 – viezure, pct.18 – vulpe, pct. 59 – urs, pct.60 – lup, pct.61 – pisică sălbatică, pct 62 – râs.

Excluzând speciile de la 59 la 62 care se vânează doar cu aprobare specială, observăm că și viezurele a fost uitat din cadrul art. 39 și mai apoi art.42.

Critica noastră se referă strict la posibilitatea reală ca speciile mistreț , șacal și vulpe să fie vânate de la apusul soarelui și până la răsăritul soarelui în condițiile în care acestea ies din bârlog sau locuri de înnoptat doar atunci când întunericul este complet și s-a așternut peste fondul de vânătoare, și în condițiile în care dacă vânătorul dă drumul la foc în întuneric total (căci are acest drept nu ?) o face prin automata încălcare a unor alte norme din legislația vânătorească și anume acele cuprinse la art.44 pct.11, pct 12 și pct 18 din OMADR 353/2008 și anume:

11. înainte de acţionarea siguranţei şi declanşarea focului asupra vânatului, vânătorul se va asigura că pe direcţia lui de tragere nu sunt persoane

12. declanşarea focului se va face numai după identificarea clară a vânatului;

18. declanşarea focului din observator se va face numai după identificarea precisă a vânatului

Oare cum va putea un vânător în întuneric să respecte aceste obligații, care odată încălcate atrag răsunderea administrativă și chiar penală a vânătorului, în condițiile în care art.26 din același regulament îi permite să tragă foc de armă și pe timp de noapte. Cum va identifica el că umbra în care trage nu este om, cerb, câine etc.. sau și mai complicat, că mistrețul în care trage (dacă este întradevăr mistreț) este mascul sau femelă având în vedere că mai avem o restricție și anume aceea că din 31 ianuarie și până în 1 iunie nu se poate împușca decât mascul nu și femelă sau purcel.

Este momentul ca legiutorul alături de Consiliul Național de vânătoare care se pare că este extrem de imobil în a legifera (a consulta Comisiile juridice) legi pentru vânători, să purceadă ca măcar o dată în 30 de ani să emită o lege care să nu considere din capul locului vânătorul român ca un potențial braconier. În România principiul nevinovăției în orice lege am privi și implicit și în legea vânătorii pornește pe premisa că românii sunt niște infractori și nu invers.

Un coleg de breaslă a depus un memoriu pentru o inițiativă legislativă extrem de documentată prin comparare cu legislația comunitară și nu ne sfiim să îi pomenim numele dl av Codreanu Cosmin , care memoriu sublinia faptul că în aproape toate țările din Europa se poate vâna pe timp de noapte cu aparate cu termoviziune sau nightvision , ba mai mult în vreo 4 state chiar și cu amortizor pentru a nu deranja vânatul, iar în România nu am fost în stare după 30 de ani de la revoluție să legiferăm vânarea mistrețului, șacalului și a vulpii cu banala lanternă pe pușcă, lucru ce ne duce cu gândul la un singur motiv, autoritățile române, cele pe care noi le plătim consideră din capul locului vânătorul român un braconier sadea, altfel nu avem nici un fel de explicație cinegetică sau juridică pentru încăpățânarea copilărească de a reglementa folosirea aparatelor de iluminare la speciile pentru care vânătoarea pe timp de noapte este permisă vreme de atâția ani, ba mai mult simpla deținere de asemenea aparate este interzisă, în condițiile în care vânzarea lor nu este oprită. Cum vine asta, ne poate explica vreun doct ?.

De parcă dacă am da o asemenea lege tot românul ar bracona cu aparate de termoviziune, de parcă braconajul e vânarea cu aparate termo și nu vânătoarea fără autorizație, suntem penibili dacă în anul 2020 mai putem să gândim așa.

Atât am avut de spus.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *